Acasa Opinii Poveste cu un supermarket dintr-un oraș mic cât o țară

Poveste cu un supermarket dintr-un oraș mic cât o țară

9 min read
0
0
144

A fost odată un oraș mic. În acest mic oraș, oamenii își făceau cumpărăturile la câteva mici magazine, își cumparau fructele și legumele din piață, hainele de la mici croitori sau fabricate local și își construiau casele cu mici constructori din zonă. Câțiva mici comercianți au început să prospere și au început să investească bani în construcții, în propriile magazine sau în noi afaceri, generând noi afaceri. Alți mici întreprinzatori au acoperit o nouă cerere cu firme mici de construcții, cu mici sere și, evident, au angajat o parte din populația orasului. Încet-încet, orașul nostru se dezvolta și începuse să se formeze o micuță clasă de mijloc a cărei putere de cumpărare creștea de la an la an.

Într-o zi, un lanț internațional de supermarketuri a venit si a deschis un imens magazin. În acelasi timp, agresiv, pe toate televiziunile, locuitorilor micului oraș li se inducea un stil de viață extravagant, strălucitor insinuându-se în mentalul colectiv, în cel mai pervers mod, după lungi studii de psihiologie socială. Practic, un nou mod de viață.

Prima dată, oamenii au mers din curiozitate la noul, luminosul și uriașul magazin. Era ceva ca în filme, ca în modul de viață văzut la televizor. Acest magazin era o parte din iluzia prosperității și a unei vieti la care ei nu ajunseseră încă. După aceea, au observat că produsele vândute aici erau mai ieftine decât la vechile băcănii de unde își cumpărau cele necesare. Încet-încet, orbiți de mulțimea produselor și veselia culorilor de pe ambalaje, au început să cumpere mai mult, și mai mult.

Disperați, micii comercianți au constatat că volumul vânzărilor le scădea pe zi ce trece. Au redus ințial prețurile. Unii chiar au rezistat câțiva ani. După un timp, însă, supermarketul a început să scadă prețul și să facă promoții, în mod ciudat, chiar la produsele care rezistau. Micii comercianți au fost nevoiți să închidă magazinele. Mulți oameni au rămas șomeri. Bătălia pentru prețuri s-a ascuțit si mai mult, susținută de un mediu politic incompetent și corupt. România a adoptat celebrul “Codex Alimentarius” menit să susțină ieftinirea produselor din supermarket. Prețurile în supermarket au scăzut și mai mult. Mezelurile se puteau face acum din resturi și adaosuri chimice, carnea nu mai era perisabilă injectată cu chimicale, legumele rezistau de acum o lună și erau perfecte, conservele nu mai erau conserve, hainele au început să fie aduse din China, Bangladesh și alte țări la prețuri mult mai bune ducând astfel la falimentul micilor fabricate locale. Sute de afaceri locale au dat faliment și mii de oameni au rămas pe drumuri. Țăranii și-au părăsite câmpurile și și-au abandonat serele. Banii încasați pe cumpărături au fost transferați în alte țări și nu s-au mai întors în economie. Miniștri importanți în guverne se lăudau cu noile investiții, compensând în același timp cu împrumuturi lipsurile din bugete și neînțelegând ce se întâmplă, preocupați mai mult de propriile afaceri-căpușă sau de furtișaguri.

După cîțiva ani…

Anii au trecut peste oraș. Tinerii, în lipsa de locurilor de muncă și în lipsa perspectivelor, au ales să plece în orase mai mari la studii și în cea mai mare parte în afara țării la munca de jos. Au fost numiți „scalvii Europei” și au învățat ce înseamnă umilința, chiar ei descendenți direcți ai dacilor de la Porolissum. Constructorii s-au împrăștiat în toate colțurile lumii, croitoresele pricepute au ajuns îngrijitoare în țările Europei.

Acum, magazinul arăta vechi și obosit. Si-a atins obiectivul. A secat financiar mica comunitate și nimeni nu mai pune preț pe calitate. Marfa este din ce în ce mai proastă și mai puțin diversificată. Câțiva producători internaționali domină rafturile cu „mâncarea zombie”. Populația rămasă s-a îmbolnavit din cauza alimentației chimizate și lipsită de valoare nutritivă. Cei care au rămas sunt îmbătrâniți într-un oraș-umbră a ce a fost odată. Clădirile sunt în paragină, blocurile sunt pe jumătate nelocuite, grupuri mafiote de politicieni se mai bat pe ultimele firimituri ale unor bani împrumutați de la FMI. La țară, populația rămasă s-a refugiat în băutură și a abandonat munca câmpului pentru că nu mai existau beneficii. Societatea murea încet, lent, și normalitatea, morala, cultul muncii și demnitatea deodată cu ea. România, ca țară, își trăgea greu ultima rasuflare, sufocată de involuție… O poveste tristă, dar poate adevărată!

L.C.P.

Load More Related Articles
Load More By Redactia
Load More In Opinii

Lasă un răspuns

Check Also

Schimbarea orei în Uniunea Europeană

Comisia Europeană a lansat la începutul lunii iulie o consultare publică privind schimbare…