Acasa Eveniment Semnificația zilei de 25 octombrie, Ziua Armatei Române

Semnificația zilei de 25 octombrie, Ziua Armatei Române

17 min read
0
0
11

Sărbătoarea este legată de generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a Române, care a decis să pornească ofensiva în 25 octombrie pentru a-i face astfel un cadou Regelui Mihai I de ziua sa de naștere. La data de 25 octombrie 1944, a eliberat Transilvania de Nord de sub ocupația horthystă, în urma Bătăliei de la Carei. Sărbătorirea Zilei Armatei Române este stipulată de Decretul nr. 381 din 01.10.1959. 

Ziua de 25 octombrie este legată în mod direct de Regele Mihai I al României, singurul român în viață care are rangul de mareșal și care, în 1944, era comandatul suprem al Armatei.

Ziua de 25 Octombrie se înscrie astfel, alături de alte sărbători cu specific militar – Ziua  Forţelor Terestre, Ziua Aviaţiei şi Forţelor  Aerine, Ziua Marinei, zilele diferitelor arme şi specialităţi – în categoria acelor momente aniversare la care participă, sub diverse forme, nu doar cei îmbrăcaţi în uniformă militară, ci toate segmentele societăţii civile.

În cursul celei de-a doua conflagraţii mondiale, situaţia României a fost deosebit de complexă, evoluţia ei fiind dependentă de raporturile dintre cele două mari puteri totalitare, Germania şi Uniunea Sovietică. În acest context, în vara anului 1940, intergritatea teritorială a fost grav afectată, refacerea ei fiind principala misiune a forţelor militare româneşti în perioada ulterioară. Într-o primă fază, România a luptat, de la 22 iunie 1941, alături de Germania, pentru ca, după 23 august 1944,  să acţioneze în cadrul Naţiunilor Unite. Obiectivul în această etapă l-a constituit refacerea graniţei de apus, aşa cum o configuraseră, hotărârile  adoptate de Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920), anularea Dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care circa 43.000 de km pătraţi erau transferaţi Ungariei hortyste de către Germania şi Italia.

În 25 octombrie 1944, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a Române, a decis să pornească ofensiva pentru a elibera orașul Carei și, totodată, ultimul colț de pământ românesc aflat sub ocupație maghiară din 1940. Astfel, generalul Gheorghe Avramescu a dorit să îi facă un cadou Regelui, care împlinea 23 de ani și care, cu două luni mai devreme, scosese România din războiul contra Națiunilor Unite și pornise lupta pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Tot în 25 octombrie 1944, trupele românești au trecut în Ungaria, după cum menționa generalul Gheorghe Avramescu într-un ordin de zi.

„La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru, tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump, eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al ţării. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desă­vârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul“, scria generalul român în ordinul de zi.

Eliberarea teritoriului naţional, în toamna anului 1944, a fost obţinută prin lupta şi jertfa a 525.702 militari români, din care 58.330 au fost ucişi, răniţi sau daţi dispăruţi. Trebuie spus că eliberarea teritoriului  nu a încheiat efortul de război românesc. Armata română a continuat, apoi, să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind, prin noi jertfe şi sacrificii, la victoria consacrată prin actele de capitulare ale Germaniei din 8 şi 9 mai 1945, ce au marcat sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.

Data de 25 octombrie era serbată în România încă din anul 1921, de când venise pe lume Principele Mihai, însă, în 1944, gestul generalului Gheorghe Avramescu avea o semnificație mai profundă, care marca opoziția deopotrivă față de naziști și față de comuniști.

În anul 1959, după retragerea trupelor sovietice din România, ziua de 25 octombrie a fost declarată oficial Ziua Armatei Române, astfel că, în mod ironic, comuniștii au continuat să serbeze astfel ziua Regelui pe care ei îl alungaseră din țară.

Generalul Avramescu a plătit cu viața opoziția sa față de sovietici. El a fost asasinat de NKVD în 3 martie 1945, sub pretextul că ar fi plănuit să dezerteze la germani, după ce și ginerele său, Ilie Vlad Sturza, dezertase.

Generalul Gheorghe Avramescu s-a născut în 1884, într-o familie de țărani din județul Botoșani. În 1906 a fost admis la Școala de Infanterie din București, pe care a terminat-o în anul 1908. A luat parte în calitate de ofițer la campania Armatei Regale Române din Cel de-al Doilea Război Balcanic. Apoi, s-a înscris la cursurile Școlii Superioare de Război, însă nu a apucat să își termine studiile, deoarece România a intrat în Primul Război Mondial.

În 1916, căpitanul Gheorghe Avramescu era la comanda unei companii care a luptat contra bulgarilor pentru apărarea Cadrilaterului și a Dobrogei. După înfrângerea de la Turtucaia, el a fost retras în Muntenia și a luat parte la luptele pentru apărarea Bucureștiului, apoi la retragerea în Moldova.

În vara anului 1917, Gheorghe Avramescu, care fusese avansat comandat de batalion, a luat parte la luptele de la Mărășești. Pentru bravura sa deosebită, Regele Ferdinand I l-a decorat cu Steaua României și cu Coroana României. În anul 1918 a fost cooptat în statul major al Diviziei 1 Vânători de Munte. În această calitate, a luat parte și la campania din 1919, în care Armata Regală Română a distrus Republica Sovietică Ungară și a ocupat Budapesta.

Gheorghe Avramescu a rămas în armată, iar în 1935 a fost avansat la gradul de general de brigadă, apoi, în 1940, a devenit general de divizie. La intrarea României în Cel de-al Doilea Război Mondial, generalul Gheorghe Avramescu se afla la comanda Corpului de Vânători de Munte, pe care l-a condus în campania pentru eliberarea Bucovinei de Nord. Generalul Avramescu a participat apoi la luptele pentru cucerirea Crimeei și la asediul Sevastopolului. Pentru bravura sa, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul și cu Crucea Germană de Aur. A rămas în Crimeea, apoi a fost numit la comanda unei corp de armată din Transnistria.

În anul 1944, în contextul ofensivei sovietice, el a preluat comanda de facto a Armatei a 4-a Române. A intrat în conflict cu mareșalul Ion Antonescu, dictatorul care conducea România, care l-a destituit. Generalul Gheorghe Avramescu a preluat din nou comanda Armatei a 4-a în data de 4 septembrie, iar în 9 octombrie 1944 a pornit ofensiva pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, apoi trupele comandate de el au intrat în Ungaria și în Slovacia. Gheorghe Avramescu a fost avansat la gradul de general de armată.

După dezertarea ginerelui său, generalul Gheorghe Avramescu a intrat în vizorul sovieticilor și s-au întețit conflictele cu mareșalul Rodion Malinovski, comandantul Frontului 2 Ucrainean. Generalul Constantin Sănătescu i-a arătat un denunț depus împotriva sa și i-a acordat concediu, pentru că generalul Gheor­ghe Avramescu mai avea o lună până la pensionare. Însă, în februarie 1945, sovie­ticii au insistat la generalul Avramescu să fie rechemat la comanda Armatei a 4-a. Generalul român a revenit la comandă în data de 19 februarie 1945. Trupele sale se aflau în Slovacia, când generalul Gheorghe Avramescu a fost convocat, în 2 martie, la comandamentul Armatei 40 Sovietice.

Generalul Filip Jmacenko i-a spus că a fost rechemat urgent la București, pentru a prelua o funcție importantă. Cum Gheorghe Avramescu se afla în relații bune cu Regele Mihai I, anunțul nu i-a stârnit nici o bănuială. S-a urcat în mașina pusă la dispoziție de comandamentul sovietic. Acolo, a început să aibă bănuieli, pentru că era flancat de doi ofițeri NKVD, iar lângă șofer se afla un general NKVD. Mașina a fost atacată de un avion german, iar Gheorghe Avramescu a sărit din mașină și a încercat să scape. A urmat un schimb de focuri, iar generalul român a fost ucis. O zi mai târziu, a fost arestată și soția sa, Adela, care a fost trimisă în Siberia, de unde s-a întors în 1956, grav bolnavă. Fiica generalului Avramescu, Felicia Sturza, care avea un băiețel în vârstă de doar 11 luni, s-a sinucis atunci când a auzit că urmea­ză să fie arestată. Generalul Avramescu a fost înmormântat în Budapesta, iar în anul 2000, rămășițele sale au fost aduse în țară și reînhumate cu onoruri în Cimitirul Militar din Cluj.

Load More Related Articles
Load More By Redactia
Load More In Eveniment

Lasă un răspuns

Check Also

ÎCCJ sesizează CCR într-un dosar care îl vizează pe Sebastian Ghiță

Un complet de la Instanţa supremă, care judecă dosarul în care fostul deputat Sebastian Gh…