Acasa Cultură TEORETIC, NICHITA STĂNESCU A BĂUT 5110 LITRI DE VOTCĂ

TEORETIC, NICHITA STĂNESCU A BĂUT 5110 LITRI DE VOTCĂ

6 min read
0
0
219

… 36 de ani fără Nichita Stănescu. Geniul. Laureat al Premiului Herder. Alcoolic notoriu. Trei soții și o operă imensă. Ultima, Dora, i-a dat hrană caldă, după ani de zile de slănină și ouă. ”Bătrâne, m-a ucis!”, i-a spus unui prieten.

”La autopsie s-a constatat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Și-l băuse pe tot!”, își amintește Cezar Ivănescu. ”Devenea imens numai după două de votcă”, a adaugat. Două sticle! Poetul Nichita Stănescu a băut de la Pământ la Lună. Și îndărăt.

”În vara lui 1977, atunci când m-am împrietenit, cât de cât cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool”, își aducea aminte prozatorul Ștefan Agopian. ”Cu toate că bea peste două sticle de votcă pe zi, Nichita nu era aproape niciodată beat. Alcoolul îi producea o stare de efervescență intelectuală vecină cu geniul”, adaugă Agopian.

Calcul simplu: 1977, anul când se cunosc, 1983, anul decesului. Șapte. 365 x 7 = 2.555 de zile. 2.555 x 2 litri pe zi = 5.110 de litri de votcă. Dar cine suntem noi să judecăm? La Nichita, până și bețile erau fermecătoare. Dora își controla invitații, îi percheziționa de votcă. Poetul îi înșela vigilența: pitea ”soldățeii” fie în cutia televizorului, fie în cea a pendulei din hol.

La întâlnirea soţilor Ceauşescu cu conducerea Uniunii Scriitorilor din România, tovarăşa l-a întrebat pe Nichita cum se mai simte cu sănătatea. În perioada respectivă, Nichita chiar se simţea rău, fiindcă îşi maltratase ficatul nu numai cu vodcă, dar şi cu multe altele mai ales prin extenuare fizică, însă i-a răspuns tovarăşei că se simte bine şi i-a mulţumit pentru grija care i-o arată, la care ea a replicat că ştie că nu se simte bine deloc şi o să dea dispoziţii să fie tratat. Nichita a luat-o ca pe un gest de politeţe şi se mira că a avut timp să pună pe cineva să se intereseze de starea sănătăţii lui.

Într-o dimineaţă, Nichita s-a trezit cu ministrul sănătății, Nicolae Proca, la uşă care i-a spus că a venit să-i facă un tratament pentru ficat, fiind trimis personal de tovarăşa, care nu poate fi refuzată.

Nichita era simplu. O cămașă și un pantalon de stofă. Stătea de vorbă cu toți. Cu oameni de pe stradă, cu generali de Securitate. ”Decât să audă vorbele mele un mic cățel, care să le răstălmăcească, mai bine un generăloi”, spunea. N-avea clanță la ușă. O împingeai și intrai. Punct. Amicul Aurelian T. Dumitrescu îl întrebase, cu câteva zile înainte: ”Ce poem îți place cel mai mult?” ”Odă în metru antic”, pentru că începe cu cel mai frumos vers scris vreodată în limba română: ”Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”.

Ani de zile după deces, Johnny Răduceanu mergea la ”Bellu”, turna o sticlă pe mormânt și se jeluia: ”Bre, ce faci acolo? Hai, vino înapoi, că mă plictisesc singur aici”. Până s-a dus și el, prin 2011.

(sursa: Catalin Oprisan/Antena 1/Ziarul Metropolis/Revista Historia)

Load More Related Articles
Load More By Redactia
Load More In Cultură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also

La școală, din 14 septembrie, trei scenarii: verde, galben și roșu

Școala începe pe 14 septembrie, iar elevii vor merge la ore numai cu mască. Unde va fi pos…