Acasa Diverse Leonardo da Vinci, Geniul

Leonardo da Vinci, Geniul

51 min read
0
0
84

Leonardo di ser Piero da Vinci, sau mai cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost un poet renascentist italian: pictor, sculptor, arhitect, muzician, om de știință, matematician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist, și scriitor. El este considerat unul dintre cele mai strălucite minți din lume. Tatăl lui era un notar faimos, numit Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci. Mama lui, Caterina, era o țărancă localnică. Unii experți cred că ea era, de fapt, sclava lui Messer Piero. Părintii lui Da Vinci nu s-au căsătorit niciodată. Acesta a locuit cu mama lui până la vârsta de 5 ani și, apoi, s-a mutat cu tatăl lui.

Leonardo da Vinci, născut la 15 aprilie 1452 în micul oraş Vinci de lângă Florenţa, în Toscana, a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian. Artist, inventator şi filozof în acelaşi timp, Leonardo reprezintă intruchiparea tipului de „om universal” al Renaşterii şi rămâne unul dintre cei mai importanţi oameni ai acestei epoci.   Ca pictor a realizat lucrări pătrunse de un adânc umanism, pline de poezie şi de mister. „Gioconda”, „Madona în grota”, „Sf. Ana cu Fecioara şi Pruncul”, „Cina cea de taină” sunt doar câteva dintre cele mai faimoase lucrări ale sale. Ca sculptor a realizat statuia ecvestră a lui Francesco Sforza. A lăsat un mare număr de schiţe şi proiecte de arhitectură. Da Vinci a avut numeroase contribuţii în numeroase ramuri ale ştiinţei precum mecanică, hidrotehnică, optică, cosmologie, anatomie şi botanică. A lucrat la construcţia unor aparate de zbor şi a proiectat numeroase maşini şi cuptoare metalurgice. Leonardo Da Vinci şi inovaţiile sale în domeniul picturii au influenţat cursul artei italiene pentru mai mult de un secol după moartea sa, iar studiile sale ştiinţiifice au anticipat multe dintre realizările ştiinţei moderne.

A avut o capacitatea intelectuală foarte mare, gama sa de creație fiind extraordinară, el fiind capabil să funcționeze în domenii diferite, ceea ce este foarte neobișnuit. A fost pictor, sculptor, dar a avut rezultate remarcabile si în geometrie, optică, proiectare mecanică, anatomie, geologie, și așa mai departe și, în fiecare dintre acestea, a avut o viziune aparte. Deci, putem să vorbim despre un geniu universal.

Munca lui Leonardo da Vinci, care acoperă o gamă amețitoare de discipline, încă influențează știința, tehnologia, medicina, arta, precum și numeroase alte domenii la aproape o jumătate de mileniu de la moartea sa. Dar cine a fost Leonardo da Vinci? Era pur și simplu un om cu un intelect profund și imaginație?

În timp ce era încă un adolescent, Leonardo a reușit să ajungă ucenicul unuia dintre cei mai renumiti artisti ai vremii, Andrea del Verrocchio. O colaborare importantă, în aceea perioadă, dovedindu-se a fi de bun augur. Spre exemplu, o scenă care prezintă momentul în care Fecioara Maria este informată că ea va fi în curând însărcinată cu copilul lui Dumnezeu, Verrocchi a început pictura, dar, la un moment dat, Leonardo a terminat-o, pictând ulterior și un înger. Și nu a durat mult până ce studentul a devenit maestru. Se spune că după ce Da Vinci a pictat unul dintre îngerașii din lucrarea lui Verrocchio, „Botezul lui Christos”, maestrul a fost atât de umilit de talentul lui Da Vinci, că a jurat că nu va mai picta niciodată.

În 1989, experții din Florența au efectuat o examinare amănunțită a Bunei Vestiri și au verificat dacă îngerul din pictură a fost cu adevărat opera lui Leonardo. Conform experților, s-a ajuns la concluzia că aceasta a fost, fără îndoială, opera artistului, dar au descoperit, de asemenea, ceva ciudat și neașteptat. Atunci când a fost supus la razele X, îngerul lui Leonardo a devenit… invizibil. Verrocchio a folosit o vopsea pe bază de plumb pe unele părți ale Fecioarei Maria, în timp ce Leonardo, pe de altă parte, pare să fi utilizat, mai degrabă, diferiți pigmenți. Leonardo a completat pictura folosind o vopsea pe baza de non-plumb, acesta fiind motivul pentru care, atunci când experții au studiat lucrarea cu anumite tehnologii cu raze X, îngerul lui Leonardo dispare. De ce Leonardo, ucenic fiind, terminase lucrarea mentorului său cu un alt tip de vopsea? O posibilitate ar fi că el a vrut să lase un anumit tip de mesaj știind că mai apoi va deveni cunoscut pentru că ascundea anumite lucruri chiar și în interiorul propriilor sale picturi.

În 1483, Leonardo a primit o comandă pentru o pictură de altar de la o comunitate de laici din Milano, Confreria Neprihanitei Zămisliri. Este vorba de Madona din grota cu stânci, aflată la Luvru. Între 1495 și 1508, Leonardo a fost implicat într-un litigiu legat de aceasta lucrare. În 1506, a promis să o termine. Litigiul trebuie să se fi referit la pictura de la Galeria Națională din Londra.
La pictura de la Galeria Naționala din Londra, Leonardo a fost, probabil, asistat de frații De Predis, care au realizat părți din lucrare. Tabloul a fost comandat de biserica San Francesco Grande din Milano, care mai apoi a vândut-o. Lucrarea a fost adusă în Anglia de Gavin Hamilton. După ce a trecut prin mai multe colecții, a ajuns, în 1880, în locul în care se află astăzi.
În iunie 2005, razele infraroșii au dezvăluit o altă pictură aflată sub cea vizibilă, reprezentând un portret al unei femei îngenuncheate, ținând de mână un copil. Experții cred că, inițial, Leonardo a vrut să picteze Adorația Pruncului Iisus.
Compoziția cu patru personaje este reprezentată pe un fundal neobișnuit pentru o scenă religioasă. Peisajul este sălbatic, format din stânci prăpăstioase, ce contrastează cu munții încețosați din depărtare. Se știe că Leonardo era pasionat de studiul naturii, explorând cu mare interes mediul înconjurător. Misteriosul portet Mona Lisa este reprezentat de asemenea pe fondul unui peisaj natural neobișnuit.
Cu toate că peisajul este ușor amenințător și încarcât de mister, personajele se află la adăpost, protejate de stâncile colțuroase. În centrul compoziției este plasată Fecioara Maria, care îl îmbrățisează cu o mână pe Ioan Botezătorul, iar cealaltă mână o ține ridicată deasupra capului pruncului Iisus. Alături de acesta din urmă se află îngerul Uriel. Faptul că Iisus nu se află în brațele mamei sale, care îl protejează pe Ioan Botezătorul, este un lucru neobișnuit pentru o scenă religioasă.
Iisus îl binecuvântează pe Ioan, care ține mâinile într-un gest de rugăciune. Chipul minunat al Fecioarei și al îngerului cu bucle aurii sunt pictate cu siguranță de Leonardo. Artistul a utilizat tehnica clarobscurului, caracteristica multor lucrări ale sale. Contrastul puternic, ce marchează gura și obrazul stâng al Madonei accentuează tridimensionalitatea lucrării.
Lucrarea de la Luvru a fost pictată între 1483-1486, Leonardo lucra încet, fiind atent la toate detaliile, și este cu 8 cm mai înaltă decât versiunea de la Londra. Aici lipsește crucifixul lui Ioan Botezătorul, iar privirea îngerului este ațintită asupra privitorului.
Ambele versiuni au fost pictate pe lemn, dar cea de la Luvru a fost transferată pe pânză.

Ceea ce majoritatea oamenilor nu știu despre Leonardo este că, între anii 1476-1478, apare un „decalaj” în viața lui. Ce s-a întâmplat cu el în această perioadă și de ce a dispărut? S-au în această perioadă el a încercat să iasă în evidență? Cum ar putea cineva ca el, cunoscut fiind, să meargă undeva și să nu existe dovezi scrise?

Atunci când se analizează toate teoriile, ce ar putea explica un astfel de comportament? Ce ar putea face un om ca Leonardo să dispară, fără urmă, pentru o perioadă de timp? Unii cred că el a primit îndrumare de la persoane care nu sunt de acest pământ. Ceea ce știm cu siguranță este că, atunci când Leonardo a reapărut în Florența în anul 1478, creația lui a ajuns la un nivel cu totul nou, dincolo de artă, și cu extindere la o serie de alte discipline. Produce hărți aeriene ale orașelor italiene cu o precizie incredibilă, proiectează și construiește primul vehicul autopropulsat din lume și inventează mașini cu secole înaintea timpului lor. Așadar, putem să ne întrebăm cine l-a influențat pe Leonardo da Vinci, astfel încât să revină cu o altă perspectivă și care a fost secretul din spatele „exploziei” sale de creativitate?

După anii 1513-1516, Leonardo da Vinci a început să facă ceea ce, la timpul respectiv, era o crimă pedepsită cu moartea: disecția cadavrelor de oameni. Leonardo a fost adus de la Milano la Vatican pentru a picta. Dar, pentru că Vaticanul a avut aceste catacombe, locuri foarte reci, el a profitat știind că ar fi un loc ideal pentru a diseca un corp fără ca aceasta să se descompună. Este cunoscut faptul că un număr mare de autopsii s-au efectuat în Vatican, sub nasul papei, deși politica Bisericii Catolice a interzis această practică.

Când Da Vinci avea 24 de ani, a fost arestat împreună cu alți bărbați fiind bănuit de sodomie. Pentru că nici un martor nu a venit să depună mărturie împotriva artistului și a prietenilor lui, s-a renunțat la acuzații. Da Vinci s-a temut pentru viata lui. În Florența secolului 15, sodomia era o infracțiune pedepsită cu moartea. După ce s-a renunțat la acuzații, Da Vinci a plecat în Milano.

Leonardo nu a fost oprit de nimic pentru a afla despre corpul uman. A cumpărat cadavre, chiar dacă a existat o pedeapsă de moartea pentru lucrurile pe care le făcea. Da Vinci a avut această nevoie extraordinară de a cunoaște și de a înțelege .în ciuda faptului că aceasta putea să-i aducă moartea.

În cele 36 de luni, care le-a petrecut la Vatican, Leonardo da Vinci s-a documentat în zeci de disecții, cu detalii incredibile, dar, scopul era de a păstra secretul experiențelor, notele sale despre anatomia omului fiind înregistrate sub un cod, folosind scrisul oglindă. Este cunoscut faptul că, de la început, Leonardo a adoptat scrisul oglindă.

El a scris invers astfel încât ochii indiscreți nu au putut vedea ceea ce a fost scris de fapt, protejându-și descoperirile, inclusiv diverse invențiile, lucruri cu care Biserica nu ar fi fost pur și simplu de acord.

În Florența, Italia, 1503, Leonardo da Vinci începe lucrul la un portret, comandat de către un comerciant de mătase bogat pentru soția sa, dar aceasta este o pictură de care nu se va despărți. A devenit obsedat pentru fiecare detaliu, păstrând în ultimii 16 ani de viață pictura Mona Lisa. Este doar un portret și, totuși, se pare a avea dimensiuni și mistere care nu au fost încă explicate. Este un alt fel de portret, ceva misterios, ce te duce departe între culorile, zâmbetul și cele mai simple detalii ale portretului. Zâmbetul se poate vedea la Mona Lisa că nu este genul obișnuit de zâmbet pe care l-am putea vedea la un portret obișnuit așa cum este Mona Lisa și de ce ar dedica atât de mult timp din viața sa acestui tablou?

După ce a plecat din Florența în Milano, Da Vinci a căutat să intre în grațiile lui Ludovico Sforza, ducele de Milano. Acesta i-a comandat o lucrare care ar fi trebuit să fie cea mai importantă din cariera lui artistică: o statuie de bronz a unui cal. Proiectul a fost abandonat când Franța a invadat Italia. Apoi, Da Vinci a făcut planuri pentru construcția unor instrumente de război cum ar fi: mașini de fum, poduri portabile și vehicule blindate. Dar acestea nu au fost niciodată construite.

Există o mulțime de teorii care spun ca Leonardo a introdus simboluri și mesaje secrete în picturile sale. Este posibil ca Leonardo, în scrierile sale, să fi folosit tehnici similare ca și în picturile sale, folosind oglinda pentru a vedea diferite dimensiuni și aspecte. Este posibil ca Leonardo să fi aplicat tehnica sa în oglindă pentru a ascunde mesaje secrete în pictura Mona Lisa?

Mulți teologi cred că maestrul Leonardo Da Vinci a ascuns în mod deliberat coduri secrete și mesaje subliminale în cea mai mare a operei sale. Dacă acest lucru este adevărat, atunci rezonabil de a presupune că Da Vinci a pictat Mona Lisa cu scopul de a ascunde fapte istorice și religioase importante privind prezența extraterestră și implicarea extratereştrilor în Biserica Romano-Catolică.

Ţinând cont de toate aceste lucruri, n-ar fi exclus ca Leonardo Da Vinci să fi avut chiar o origine extraterestră. El arată toate semnele: capacitate intelectuală foarte mare (mult deasupra oamenilor) şi o putere de creație extraordinară. A nu se uita câte invenţii a realizat acest geniu şi le-a pus pe hârtie, cu multe secole înainte ca ele să fie puse în practică de oameni!

Va invit sa urmariti materialul video:

Da Vinci este recunoscut că ascundea coduri și simboluri în picturile sale, așa că specialiștii i-au analizat toate tablourile. Deși foarte mulți dintre noi ne uităm la zâmbetul Giocondei, devenit celebru, criticii de artă au descoperit un mister ascuns în ochii frumoasei Mona Lisa. După ce au analizat atent portretul sub microscop, istoricii italieni au descoperit în ochii portretului numere și litere, care nu pot fi văzute cu ochiul liber. Specialiștii afirmă că aceste litere și numere ar reprezenta „Codul lui da Vinci”.

În ochiul drept apar literele V si L, probabil de la inițialele artistului, însă în ochiul stâng simbolurile nu sunt atât de clare. Istoricii cred că ar putea fi vorba de literele C și E, dar ar putea fi și litera B. În arcadă se poate vedea numărul 72, însă la fel de bine poate fi forma literei L, urmată de cifra 2. Pictura are mai bine de 500 de ani, așa că nu mai este atât de clară ca atunci când a fost realizată, fiind necesare cercetări amănunțite.

La Universitatea Northeastern din Boston, Massachusetts, designerul grafic Terrence Masson a folosit tehnologia pe calculator pentru a căuta mesaje ascunse în capodoperele lui Leonardo. Portretistica lui Leonardo are întotdeauna poziționate, foarte dramatic, mâinile. Poziția mâinii a fost un indiciu ca punct de acces la rotația oglinzii. Când Terrence Masson a făcut copia digitală a Mona Lisei aceasta este rezultatul:

Se poate vedea clar, dar depinde de fiecare persoană ce vede în figură, dar mulți oameni se vor întreba: este această creatură cu cască pur și simplu produsul unei truc? Dacă este așa, atunci de ce o creatură asemănătoare poate fi văzută într-un alt tablou celebru al lui da Vinci: „Sfânta Ana, Fecioara și Pruncul cu mielul”?

 

Un alt exemplu, la Virgin of the Rocks, din nou, vom observa poziționarea dramatică mâinilor ceea ce poate să indice unde ar trebui să fie poziționat planul reflexiv.

Practic, ceea ce gândim, când privim în mod clar imaginile, rezultatul este o creatură extraterestră, fără nici o îndoială, deci ar putea exista într-adevăr ascunse în picturile lui Leonardo da Vinci aceste creaturi extraterestre?

Londra, Anglia. În British Library, este Leonardo da Vinci Codex Arundel, o colecție de 283 de lucrări care conțin desene, invenții, gânduri și scrieri care acoperă numeroase discipline științifice și de creație. Există mii și mii de documente care ne spun ceea ce Leonardo a gândit. S-au găsit, printre hârtiile lui Leonardo, câteva anecdote personale, compuse doar după dispariția sa misterioasa de doi ani, între 1476 și 1478.

Într-o scriere, Leonardo detaliază aventura lui tinerească cum că ar fi găsi o vastă și misterioasă peșteră, o peșteră întunecată, spunând că s-a simțit îngrozit în întunericul din peșteră și de ceea ce ar fi putut fi în ea. Pe de altă parte, el a simțit o anumită dorință de a încerca să înțeleagă ce este acolo. După ce a stat la gura pesterii, artistul descrie în caietele sale „frica inspirată de întunericul amenințător” și „dorința de a vedea dacă există ceva extraordinar înăuntrul ei”.

Unii au speculat că acest incident a avut loc cam în același timp când a modelat celebrul scut cu capul Meduzei monstruos pe ea. Întrebarea pe care ne-o punem este: ce a găsit Leonardo în această peșteră? Putem presupune că acesta a fost un eveniment foarte important din viața lui, pentru că i-a făcut o impresie destul de puternică ca să-l descrie în una dintre cele câteva note autobiografice pe care le-a făcut vreodată. De ce Leonardo da Vinci, care nu a publicat despre viața sa personală aproape nimic, alege să descrie această peșteră și de ce a fost experiența din peșteră atât de importanta pentru el?


După experiența cu peștera, unul din lucrurile pe care le vedem la capetele grotești este aspectul natural al corpului uman, față umană, iar lucrările sunt convingătoare.
Fețele diforme, aplatizate, cu cranii alungite. Imagini foarte ciudate, tulburătoare, monstruoase.

Leonardo este un artist cunoscut pentru descrierea realistă a ceea ce vedea. A întâlnit de fapt creaturi care arătau ca aceasta? Sunt capete grotești schițate de Leonardo sau, pur și simplu, produse ale imaginației creatoare a artistului? Este ceva mult mister in legatura cu aceste imagini șocante schițate de Leonardo da Vinci în timpul Renașterii?

Conform înregistrărilor istorice din timpul Renașterii au existat un număr mare de fenomene inexplicabile văzute pe cer în toate zonele din Europa și Asia. Chiar și renascentismul rămâne un mister… De ce acolo, de ce dintr-o dată?

În timpul asediului Constantinopolului în 1453, soldații au raportat că un incendiu a coborât asupra lor din cer și, în 1458, un disc gigantic a fost văzut  în Japonia. În 1492, în timpul călătoriei lui Cristofor Columb peste Oceanul Atlantic, lumini ciudate au fost observate plutind deasupra oceanului, chiar înainte ca Cristofor Columb să ajungă în Lumea Nouă. El a văzut lumini anormale pe cer, le raportează, dar aceste lumini nu pot fi explicate.

Ceea ce este foarte curios, în perioada Renașterii, este o explozie extraordinară de picturi care prezintă anomalii în fundal, anomalii pe care astăzi le identificăm ca fiind OZN, dar oamenii, pe atunci, erau mult mai limitați și nu au putut explica ce sunt obiectele ciudate și luminile, din cauza lipsei de cunoștințe și tehnologii.

De ce ar descrie artiștii, din secolul al cincisprezecelea, obiecte misterioase în picturile unor scene biblice?

Terrence Masson de la Universitatea Northeastern a examinat imaginile ciudate găsite în picturile renascentiste.
Un exemplu ar putea fi Botezul lui Hristos de Gelder: când privim la această imagine, nu vedem o descriere tradițională a unui înger sau un nor, ci vedem un obiect ciudat pictat pe cer. Alte exemple pot fi văzute și in alte lucrări, ele sunt reprezentări grafice de îngeri în nori și lumini, dar dacă te uiți la acest tablou, e doar un disc solid, strălucitor cu patru fascicule laser ce strălucesc spre copilul Hristos.

Un alt exemplu ar fi și Madona cu Saint Giovannino, iar cand privesti la aceasta pictura nu este ușor de explicat ca fiind o interpretare literală a unui înger în nor:

Obiectul din pictură a fost, în mod clar, pictat cu un scop și Shepard, în pictură, îi protejează ochii pentru a putea observa obiectul neidentificat. Avem un tablou din secolul al 16-lea, cu un OZN, astfel este posibil ca, în Renaștere, să fi existat prezență extraterestră pe Pământ.
Astăzi, când ne uităm la invențiile lui Leonardo, precum mașina, avionul și elicopterul, ne întrebăm de unde provin toate aceste idei? Cine și cum l-a motivat pentru a construi astfel de minuni pe care le-a inventat?

Poate cel mai impresionant proiect e cel care implică tehnologiea aeronavelor. Cu aproape 400 de ani înainte de primul zbor al fraților Wright la Kitty Hawk, Carolina de Nord, inventatorul din secolului al 15-lea, Leonardo, a proiectat numeroase aparate de zbor, inclusiv un planor și un avion care avea autonomia unui elicopter modern.

Un exemplu de invenții uimitoare ale lui Leonardo sunt desenele pentru zbor vertical care au dus la elicopterele de astăzi, încă în urmă cu aproape 500 de ani. Așa am ajuns să cunoaștem elicopterul, avionul, submarinul și chiar rezervorul cu oxigen, care sunt concepte tot ale lui Leonardo da Vinci. Tot Leonardo a inventat, practic, armamentul modern pe care militarii noștri îl utilizează astăzi.

Leonardo a fost cu cel puțin 500 de ani în fața timpului său, însă invențiile sale nu puteau fi dezvoltate, la acea vreme, din cauza lipsei de materiale și a tehnologiei limitate, dar asta nu l-a oprit să pună în practică, în măsura în care a putut, viziunile sale.

În 1517, la celebrul Chateau du Clos Luce din Amboise, Franța, Leonardo da Vinci s-a prezentat regelui Francisc I cu un cadou în formă de leu mecanic de dimensiuni reale, astfel încât Leonardo, la vremea aceea, a fost capabil de a crea primul robot funcțional.

Leonardo da Vinci a avut ideea de de a inventa tancul de astăzi. Versiunea sa a vehiculului inițial a fost conceput pentru cai, dar caii au devenit speriați, astfel el l-a adaptat pentru ființe umane.

A inventat compresorul de aer. Cineva, aflat pe țărm sau pe o barcă, putea apăsa în jos și sub presiune aerul urca prin tub în cască, ceea ce permitea persoanei puterea de a respira.

Cum a fost Leonardo da Vinci un geniu capabil de a inventa cele mai multe dintre vehiculele pe care le folosim astăzi, cum a putut trece de la pictura la diversele inventii de obiecte? Cum a reușit să proceseze această sumă de cunoștințe și ce i-a dat putere să lucreze în continuare cele mai multe dintre invențiile sale, chiar dacă știa că el a fost incapabil de a le construi la timpul său?

Leonardo da Vinci a petrecut o mare parte din timpul său examinând tainele naturii. Întrucât părinții lui nu s-au căsătorit, a fost exclus de la academiile de prestigiu la care au participat mulți dintre contemporanii săi. Poate că acest aspect a fost, într-un fel, un avantaj față de alți artiștii și inventatori de renume. Leonardo a fost în contact cu natura și lumea, a fost capabil de a vedea lucrurile și de a le observa în mod direct. Dar ce s-a întâmplat cu da Vinci, cum a dobândit toate aceste cunoștințe este o chestiune încă la care se așteaptă răspunsuri.

Cercetătorii au reușit să obțină imagini în oglindă a picturilor, după ce le-au suprapus peste original. Noua imagine a dat naștere unor noi speculații.

Prin întrepătrunderea celor două imagini, s-a obținut silueta unei femei stând în picioare, cu un prunc în brațe. Descoperirea nu a făcut altceva decât să alimenteze zvonurile potrivit cărora Iisus ar fi avut o relație cu Maria Magdalena, din care a rezultat și un copil.

La rândul său, un compozitor italian ar fi descoperit că, dacă așează un portativ peste mainile personajelor din tablou și peste pâini, ar rezulta o compoziție muzicală, cu o durată de 40 de secunde.

Doi experţi în neuroanatomie de la Şcoala de Medicină a Universităţii Johns Hopkins din Baltimore, Maryland au analizat „Separarea luminii de întuneric”, o scenă din Facerea Lumii pe care Michelangelo a pictat-o pe plafonul Capelei Sixtine, şi au ajuns la concluzia că artistul a ascuns imaginea unui creier uman în chipul lui Dumnezeu. Cercetătorii afirmă că pictura lui Michelangelo este o reprezentare foarte precisă a creierului uman, a măduvii spinării şi a trunchiului cerebral. Frank Meshberger, primul medic care a identificat asemănările dintre reprezentarea lui Dumnezeu şi creierul uman, afirmă că Michelangelo a împrejmuit Divinitatea cu acel „giulgiu” similar creierului uman pentru a sugera că Dumnezeu îl înzestra pe Adam nu doar cu viaţă, ci şi cu inteligenţa supremă de care dau dovadă oamenii.

Michelangelo a pictat plafonul Capelei Sixtine în patru ani, realizând imaginile dinspre est spre vest, începând de la intrarea în capelă şi încheind deasupra altarului. Ultima scenă pictată îl reprezintă pe Dumnezeu care separă lumina de întuneric. În această regiune cercetătorii au descoperit că Michelangelo a ascuns trunchiul cerebral, nervul optic şi ochii.

Criticii de artă şi istoricii au fost surprinşi de anumite nereguli anatomice în modul în care Michelangelo a înfăţişat gâtul lui Dumnezeu în această scenă şi de modul ciudat în care era luminată această regiune. Suk şi Tamargo afirmă că nu este vorba de erori, ci de un mesaj ascuns. Cei doi experţi afirmă că în nicio altă pictură nu se mai găseşte această greşeală anatomică a gâtului uman, iar dacă imaginea aceasta este suprapusă peste o fotografie a unui creier uman văzut de jos, liniile de pe gâtul lui Dumnezeu se potrivesc exact cu trăsăturile creierului nostru. Cercetătorii spun că nervii optici sunt reprezentaţi exact în aceeaşi manieră în care au fost ilustraţi de Leonardo da Vinci în 1487. Da Vinci şi Michelangelo au trăit în aceeaşi perioadă, fiecare dintre artişti cunoscând opera celuilalt.

Cei doi experţi în neuroanatomie concluzionează că „Michelangelo a îmbogăţit această pictură ce-l înfăţişează pe Dumnezeu cu imagini ascunse ale creierului, celebrând în acest mod nu doar gloria lui Dumnezeu, ci şi gloria celei mai magnifice creaţii ale Sale”.

Alţi experţi lansează o altă ipoteză în ceea ce priveşte sensul acestor mesaje secrete. Nu este un secret faptul că relaţia lui Michelangelo cu Biserica Catolică a devenit încordată spre finalul vieţii sale, când artistul a ajuns să deteste opulenţa şi corupţia din Biserică. De altfel, în capodopera sa Michelangelo şi-a pictat chipul în două locuri, în ambele fiind torturat. De aceea, unii experţi afirmă că mesajul ascuns nu este faptul că Dumnezeu i-a dat inteligenţa lui Adam, ci că inteligenţa şi organul trupesc ce o face posibilă permit oamenilor să ajungă la Dumnezeu fără ca această relaţie să mai fie intermediată de Biserică.

Este posibil să nu aflăm niciodată adevăratul motiv pentru care Michelangelo a inserat reprezentarea creierului uman în capodopera sa, ce combină arta, religia, ştiinţa şi credinţa într-o operă artistică provocatoare şi uluitoare.

Load More Related Articles
Load More By Redactia
Load More In Diverse

Lasă un răspuns

Check Also

niMicul „terorist” care a amenințat cu bombe la Spitalul Judeţean şi la un supermarket din Ploiești, reținut de polițiștii prahoveni

Un bărbat, de 34 ani, din Câmpina, este principalul suspect al ameninţărilor cu bombă de l…