Acasa Diverse MISTERIOASA „OPERAȚIUNE HIGHJUMP”

MISTERIOASA „OPERAȚIUNE HIGHJUMP”

27 min read
2
0
259

Operțiunea HIGHJUMP este una dintre cele mai controversate ale istoriei, numita oficial “The United States Navy Antarctic Developments Program“, fiind organizata de amiralul american Richard E. Byrd si condusa de amiralul Richard H. Cruzen. Aceasta operatiune a inceput in 26 august 1946 si a durat pana in 1947, desfasurand o forta militara impresionanta: 13 nave, 26 de aeronave si 5.000 de oameni. Printre aceste nave s-au aflat portavionul USS Philippine Sea , submarinul militar USS Sennet si doua distrugatoare:  USS Brownson si USS Henderson. Scopul principal al acestei operatiuni a fost de a stabili in Antartica o baza de cercetare cu numele de “Little America IV”. Amplasamentul viitoarei baze de cercetare a fost ales exact pe teritoriul descoperit de nazisti in 1939, prin Alfred Ritscher un capitan din marina germana, si denumit ca New Swabia.

 600px-NewSwabiaMap

Trebuie sa ne punem urmatoarele intrebari:

De ce aceasta opertiune asa zis de cercetare a avut nevoie de o desfasurare atat de mare de forte militare?

De ce s-a ales teritoriul descoperit de nazisti in 1939 ca amplasament pentru viitoarea baza de cercetare americana?

Pentru a raspunde la aceste intrebari trebuie sa cautam un pic mai adanc in istorie.

  1. HARTA LUI PIRI REIS

 12957784191

Piri Reis a fost un ofițer turc care a trăit in secolul al XVI-lea și de la care ne-a rămas un document extraordinar. Povestea începe cândva prin anii 1510, în largul Mării Egee…După un abordaj surprinzător și o luptă sângeroasă corăbiile inamice sunt scufundate, iar prinșii sunt aduși in fata lui Piri Reis. Soarta era hotărâtă dinainte, dar amiralul obișnuia să-i cerceteze personal pe cei capturați. Rareori ierta, iar în ziua aceea părea și mai întunecat. Din șirul lung de marinari unul se aruncă la picioarele lui strigând: “Luminate, îndurare!”. Era cu fruntea liptă de punte, iar în mâinile intinse deasupra capului avea un sul. Un semn și aghiotantul a smuls petecul de piele pe care l-a desfăcut pe dunetă. Dintr-o dată, amiralul a devenit atent. Era o hartă… o hartă venită din adâncurile istoriei umanității. De ce spun asta? Fiindcă avea contururi străvechi, de pe vremea când marile ghețuri încă nu cuprinseseră ținuturile înghețate de acum. Timpul și-a continuat scurgerea… Amiralul a fost scurtat de cap pentru că s-a împotrivit sultanului, iar harta a intrat in biblioteca acestuia…

După aproape patru secole, in anul 1929, cineva descoperă, întâmplător, într-un palat din Istanbul, o bucată de piele de gazelă, care părea să reprezinte o hartă. Erau conturate foarte precis coasta de vest a Africii, coasta estică a Americii de Sud și coasta nordică a Antarcticii, iar printre însemnările făcute, pe ea stătea imprimat, in limba arabă: “Această hartă a fost scrisă de Piri Ibn Haji Mehmet, nepotul lui Kemal Reis, din Gallipoli, in luna lui muhharem din anul 919”, adică martie–aprilie 1513. Era aceeași hartă pe care amiralul turc o găsise cu mai bine de 400 de ani in urmă. Până in anul 1953, documentul nu a atras atenția lumii știintifice, dar în momentul în care este incredițată marinei americane pentru studiu, se trag concluzii incredibile:
– are peste 5.000 de ani, probabil este o hartă mai veche decat gheața care acoperă Antarctica;
– se pare că este harta pe care a folosit-o și Columb ca să “descopere” America. Documentul prezintă informații precise referitoare la relief, la cursurile râurilor și la amplasarea munților acestei regiuni, date imposibil de adunat de către Columb între anii 1492 si 1513;
– este o hartă facută din avion sau alt aparat de zbor, o hartă mai detaliată decât hărțile armatei americane;

– doar cartografi foarte experimentați din zilele noastre ar putea desena o hartă cu un grad de acuratețe atât de mare.

Antarctica a fost descoperită in anul 1820, dar harta lui Piri Reis ilustrează țărmul său nordic cu 300 de ani înainte ca cineva să știe de existența sa. Mai mult chiar, harta nu indica linia de coastă a Antarcticii descrisă de calota glaciară, ci marginea de sub gheață a acesteia, pământul adică.

Erich von Daniken subscrie teoriei, aducându-i însa completări îndrăznețe. El crede că se poate vorbi despre o intervenție a extratereștrilor. Aceștia ar fi dăruit oamenilor din vechime o fotografie făcută din spațiul cosmic. O astfel de imagine ilustreaza continentele situate mai departe de centrul imaginii, “alunecând in jos”, la fel cum se intamplă pe harta lui Piri Reis.
Putem trage cu certitudine o singură concluzie: cândva, pe Terra, au existat civilizații mult mai avansate decât cea actuală .

Antartica prezentata in Harta lui Piri Reis

 img_02l

 pirireis_2maps

  1. ANTARTICA SI NAZISTII

Începând cu 1938, naziştii au început să trimită numeroase expediţii spre regiunea Queen Maud din Antarctica. Majoritatea acestor frecvente si constante expediţii porneau din Africa de Sud. Au fost cartografiaţi peste 370.000 km pătraţi din continentul îngheţat, germanii descoperind vaste regiuni care nu erau acoperite de gheată, lacuri cu apa calda si numeroase peşteri. Diferite echipe ştiinţifice au fost trimise in aceste zone: botanişti, zoologi, biologi marini etc, in aceasta misiune secreta fiind implicate multe divizii din guvernul nazist. Toate aceste expediţii au culminant prin revendicare de către Germania a acestor teritorii. Numele ales pentru aceasta colonie a fost Neuschwabenland sau New Swabia si a fost delimitata prin aruncarea din avioane a sute de ţăruşi având ataşaţi de ei steagul cu svastică. Astfel, după ce toate aceste date au fost strânse, in New Swabia au început să ajungă echipe tehnice care au construit baze militare subterane, porturi pentru submarine, toate bine camuflate. Noua bază-oraş este numita New Berlin sau Base 211.

In vasele militare, civile si submarine au fost aduse materiale de construcţii, provizii si armament. Chiar înainte de sfârşitul celui de-al doilea război mondial, doua submarine, U-530 si U-977, au dus in aceste baze oamenii de ştiinţa care se ocupau cu studiul si dezvoltarea discurilor anti-gravitaţionale precum si ultimele componente ale acestora (multe din aceste componente au fost transportate aici in timpul războiului) si alte numeroase schiţe si proiecte ale farfuriilor zburătoare proiectate in Germania.

 article-1330566-0C1DFACF000005DC-342_468x286 descărcarehaunebutype haunebuUFO

Proiectarea, construirea si testarea unor aparate de zbor experimentale sub forma de discuri de către nazişti nu pare a fi o afirmaţie hazardata, luând in in calcul progresul tehnic german de la sfârşitul războiului (amintesc aici doar de avioanele cu reacţie Messerschmitt Me 262 si primele rachete balistice V1, V2). In ultimul timp, ies la suprafaţa noi informaţii si documente despre aceste aparate de zbor, informaţii care sunt preluate si difuzate de canale media credibile: Discovery si History Channel. Au fost descoperite numeroase schiţe ale acestor “farfurii zburătoare” după război, iar piloţii aliaţi raportau constant întâlniri deasupra Germaniei cu celebrele “Foo Fighters“. Întreg programul spaţial american (incluzând zborul spre Lună cu Saturn V) a fost conceput si realizat pe baza studiilor in domeniul rachetelor ale lui Wernher Von Braun (nazistul “bun” si fost ofiţer SS), racolat de americani, la sfârşitul războiului, împreuna cu echipa sa de oameni de ştiinţa de la Peenemünde. De asemenea, avioanele cu reacţie americane si sovietice care se întâlneau pe cerul peninsulei Coreene in timpul războiului din anii 1950, erau aproape identice, ele fiind realizate după aceleaşi schiţe ale unui viitor avion cu reacţie nazist, furate din Germania atât de către sovietici, cât și de americani.

  1. OPERAȚIUNEA MILITARĂ HIGHJUMP

Un film documentar a fost prezentat, în 2006, pe micile ecrane și a adus noi informații șocante despre ceea ce a însemnat misiunea americană din Antarctica efectuată între anii 1946-1947.

Programată inițial pentru o perioadă de numai șase luni, expediția a purtat numele de “The United States Navy Antarctic Development Program” și numele operațional de Highjump. Desfășurarea armată americană pe continentul înghețat a fost una de proporții, pentru că au fost angrenați peste 4.700 de soldați, un port avion și numeroase avioane de susținere.

Expediția a fost condusă de celebrul amiral Richard Byrd, care a avut ordine clare de a extinde suveranitatea SUA pe o suprafață cât mai mare din Antarctica.

Expediția lui Byrd s-a încheiat după numai 8 săptămâni cu foarte multe decese. Soldații cădeau ca secerați, fără niciun motiv aparent real. În primul interviu pe care l-a acordat amiralul american posturilor de televiziune, a fost în clipa în care a ajuns într-unul din porturile din Chile. Aflat atunci la bordul navei amfibie USS Mount Olympus, amiralul Byrd a fost de acord să dea un interviu jurnalistului Lee Van Atta de la International News Service; se pare că interviul nu a fost publicat niciodată în limba engleză. El a fost însă preluat şi publicat în ziarul El Mercurio din Santiago (Chile) la data de 5 martie 1946.
http://www.strangehistory.net/2012/06/06/admiral-byrd-and-nazi-cobblers/ Primele sale cuvinte au încremenit pur și simplu o națiune pentru că armata americană a “întâlnit un inamic care poate zbura cu viteze incredibile de la un pol la celălalt“.

Amiralul Byrd a afirmat fără echivoc că, atunci când a primit comanda operaţiunii Highjump i s-a ordonat imperativ de către guvernul american să ia imediat toate măsurile necesare de apărare şi luptă împotriva „regiunilor ostile”. Dar care ar fi acele „regiuni” şi cu ce ar fi putut fi ele „ostile”, dacă tot ce poţi să vezi pe tărâmul Antarcticii este doar zăpadă, gheaţă şi teren pustiu?

Oficial, guvernul american a anunţat că operaţiunea avea drept scop „explorarea, testarea echipamentului militar şi antrenarea militarilor în condiţii climaterice foarte aspre”. Însă de aici şi până la declaraţia amiralului Byrd este cale lungă.

Amiralul a spus că nu a vrut să sperie pe nimeni şi din această cauză nu a vorbit despre ceea ce s-a petrecut atunci, însă a precizat că într-un astfel de „război” SUA n-ar avea nicio şansă în fața OZN-urilor cu care trupele lui s-au confruntat în Antarctica şi care pot zbura de la un pol la altul al Pământului doar în câteva minute, la viteze ameţitoare.

Însă cea mai interesantă parte a operaţiunii Highjump este relatarea amiralului Byrd (considerată „controversată”) despre pătrunderea sa la bordul avionului pe care îl pilota în lumea din interiorul Pământului, pe care o descrie. Amiralul a fost spitalizat şi a murit în luna martie 1957; mulţi au sugerat că el a fost de fapt omorât pentru ceea ce a spus şi a văzut în interiorul Pământului.

Informaţiile care au răzbătut până în prezent, cercetările şi lucrările scrise despre operaţiunea Highjump, despre relatările amiralului Byrd şi despre conflictul ce a avut loc atunci conduc, toate, către concluzia că lupta a fost dusă între americani şi elita celui de al Treilea Reich German, care după sfârşitul războiului s-a retras cu o flotilă de submarine foarte evoluate tehnologic în Antarctica, într-o zonă apropiată de polul sud geografic. Acolo ei au construit o bază subterană, pe care au denumit-o Neuschwabenland, practic un oraş care a fost dezvoltat gradat şi care se pare că este foarte evoluat din punct de vedere tehnologic.

Declarațiile lui Byrd au fost preluate, la vremea respectivă, de toate publicațiile din Chile, dar niciodată de presa americană. Motivele sunt lesne de înțeles, serviciile secrete americane nu știau cu cine se confruntau în Antarctica și nu au vrut să panicheze populaţia. Cel puțin aceasta a fost punctul de vedere al autorităților cu privire la operațiunea Highjump.

Această liniște mormântală a dat naștere celor mai bizare presupuneri. Cei mai mulți dintre oamenii de știință americani s-au întrebat, ani la rândul, cu ce inamic necunoscut a putut să se confrunte armata americană în Antarctica.

După colapsul URSS și inclusiv al KGB, din 1991, arhivele secrete rusești au fost făcute publice. Astfel, un reporter rus a reușit să intre în posesia unui document secret, comandat de Stalin cu privire la acțiunea americană a lui Byrd în Antarctica din 1946-1947. Spionii ruși din SUA i-au transmis lui Stalin că SUA a încercat prin toate mijloacele posibile să distrugă o bază nazistă în Antarctica. Pe drum, armata a fost atacată de mai multe OZN-uri misterioase. În acest fel, zeci de avioane americane au fost prăbușite și numeroși soldați omorâți.

Interesant mai este faptul că, în același raport, era specificat faptul că farfuriile zburătoare trăgeau cu un fel de laser care provoca daune incredibil de mari. Cei care controlau navele spațiale, fie naziștii sau poate o altă nație care își duce existența sub gheața groasă din Antarctica, dețineau un nivel tehnologic extrem de avansat, la care nici în prezent nu a ajuns omenirea.

Mai mult de atât, este cunoscut faptul că amiralul Karl Dönitz a declarat chiar în timpul celui de-al doilea război mondial că flota de submarine este mândră pentru că a reușit să-i construiască Führer-ului, într-o altă parte a lumii, o bază militară inexpugnabilă. Conform istoricilor, această bază nazistă ar fi fost construită în Antarctica, loc în care se presupune că ar fi fugit Hitler, în 1944, pentru a trăi în liniște și pace.

Există de asemenea presupunerea că germanii au fost ajutaţi şi asistaţi de o anumită civilizaţie extraterestră. OZN-urile pe care le menţionează amiralul erau germane (din clasa Haunebu), iar construcţia lor fusese dezvoltată în secret spre sfârşitul războiului. Interesant este însă faptul că Neuschwabeland este de asemenea legată de posibila colaborare a germanilor cu civilizaţiile din interiorul Pământului, dar tema pe care am propus-o pentru acest articol nu ne permite sa dezvoltăm și acest subiect aici.

Poate cea mai complexă prezentare a bazei subterane din Antarctica şi a ceea ce s-a petrecut în acea regiune o găsim în cartea „Arktos – The Polar Myth în Science, Symbolism, and Nazi Survival” de Joscelyn Godwin (http://www.arktos.com/joscelyn-godwin-arktos-the-polar-myth.html).

Detalii destul de riguroase despre operaţiunea Highjump şi despre interviul amiralului Byrd pot fi consultate aici:
http://www.scribd.com/doc/25311/Hitler-s-Antarctic-Base-the-Myth-and-the-Reality
Load More Related Articles
Load More By Redactia
Load More In Diverse

2 Comments

  1. cccam server

    octombrie 5, 2018 at 9:50 pm

    cccam server

    Hello,nice share.

    Reply

  2. cccam list

    octombrie 5, 2018 at 9:55 pm

    cccam list

    Hello,nice share.

    Reply

Lasă un răspuns

Check Also

Asociația Prahova în Acțiune a prezentat lotul de copii al secției patinaj viteză din cadrul Clubului Sportiv Petrolul Ploiești

Asociația Prahova în Acțiune a organizat, în data de 9 decembrie, la AFI PALACE Ploiești, …