Acasa Cultură Polițistul român care nu aresta infractori. Îi omora

Polițistul român care nu aresta infractori. Îi omora

6 min read
0
0
58

În anii de maximă instabilitate care au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, bandele organizate, tâlharii, proxeneţii şi corupţii făceau legea în România. În aceeaşi perioadă, însă, s-a născut o adevărată legendă a sistemului poliţienesc din lume, cel supranumit „comisarul de fier”. După cel de-Al Doilea Război Mondial, România aflată la mâna Marilor Puteri ale momentului trecea printr-o criză. Era o criză de natură politică, socială şi economică, iar Bucueştiul devenise terenul de vânătoare al bandelor de răufăcători.
Criza economică a dus la dezvoltarea contrabandei, iar economia la energie electrică lăsa Bucureştiul pradă întunericului şi a bandelor. Cele mai rău famate cartiere erau Rahova, Ferentari, Petru Ispirescu sau Sebastian. Erau adevărate cuiburi de hoţi, proxeneţi şi bandiţi. Într-o lume postbelică destabilizată, în România înfloreau grupurile organizate de gangsteri asemănători celor de peste ocean şi care jefuiau cu arma-n mână la fel ca în filmele hollywoodiene. Într-o astfel de lume a violenţei şi criminalităţii, eficienţa poliţiei era redusă. Cu atât mai mult cu cât, din cauza corupţiei, infractorii scăpau plătindu-şi libertatea în faţa judecătorilor sau a procurorilor. În această lume s-a născut o adevărată legendă a poliţiei, un justiţiar desprins parcă dintr-un scenariu de film. Se numea Eugen Alimănescu, un personaj controversat cunoscut drept ”Justiţiarul” sau ”Comisarul de fier”. Războiul cu infractorii şi echipa ”Fulger”trupă specială îşi protejau zi şi noapte comisarul. A urmat un război contra infracţionalităţii iar numele lui Alimănescu era pe buzele tuturor. Era un poliţist desprins parcă din filmele americane. Se implica în lupte de stradă, folosea pistolul mitralieră şi revolverul la discreţie şi rezolva cazuri ce păreau imposibile. ”Fiorosul tâlhar ”Buze dulci” şi trei complici ucişi într-o luptă cu echipa ”Fulger”, titra ziarul ”Momentul” în 1946. Aceeaşi publicaţie preciza că în doar 6 luni, Alimănescu reuşise să răpună 42 de bandiţi. Alimănescu era un adevărat personaj care poza în ziarele vremii purtând două pistoale la brâu sau cu o ţigară în colţul gurii şi pistolul mitralieră în mână. Metodele sale de operare era însă extrem de brutale dar pentru contemporanii săi perfect justificate.

”Îi împuşca pe loc”

Alimănescu nu avea de-a face cu regulile poliţieneşti. El nu soma infractorii şi nu încerca să-i încătuşeze. ”Comisarul de fier„ cum era numit de presa vremii obişnuia pur şi simplu să-şi execute adversarii. Conştient fiind că majoritatea gangsterilor şi a bandiţilor ajung într-o Românie coruptă să-şi cumpere libertatea să să scape rapid de puşcărie, prefera să-i ucidă. Îi provoca să scoate arma ca să motiveze că era în legitimă apărare. ” Eugen Alimănescu a găsit o metodă radicală de a scăpa Bucureştii de infractori. Cum îi prindea, el nu-l mai aresta. Îi împuşca pe loc. După care făcea raport că individul încercase să fugă de sub escortă, că nu se supuse la somaţii, că ripostase cu arma în mână şi aşa mai departe.”, scria Traian Tandin în ”Cazuri judiciare celebre”. Mai mult decât atât poza cu „trofeele„. Sunt imagini cu Alimănescu şi bandiţii împuşcaţi la picioarele brigăzii ”Fulger„.

Load More Related Articles
Load More By Redactia
Load More In Cultură

Lasă un răspuns

Check Also

La Ploiești, România s-a calificat la Campionatul European Under-21 din 2019, după 4-0 cu Liechtenstein

Selecţionata de tineret a României s-a calificat, după două decenii, la Campionatul Europe…