Acasa Justiție Portocală, zis și Zdreanță, se „antrenează” la Câmpina

Portocală, zis și Zdreanță, se „antrenează” la Câmpina

26 min read
0
0
200

Prin anul de grație 2013, anumite „structuri de forță” căutau un „haiduc” care să ia de la bogații zilei (afaceriști, baroni locali) și să le dea la cei săraci cu duhul (opinia publică). Probabil, șefii de Parchete s-au speriat când au văzut ce nume urmau a fi anchetate și au refuzat politicos, neștiind că li se întoarce roata de rezervă și din anchetatori devin anchetați.  Așa că a fost „selecționat” obscurul procuror Mircea Negulescu care avea mai puțină școală și o stare psihică patologică întâlnită în unele boli mintale și manifestată prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecuție. Adică, un profil de megaloman, devenind din obscur un „periculos”, cum se autoflata, și apoi devenind celebrul procurer „Portocală” sau „Zdreanță”.

În doar 4 ani, din convingerea excesivă privind propria superioritate, din expansiunea delirantă a eului cu ideile de omnipotență, associate cu manie, isterie, psihopatie, procurorul pus artificial în vârful piramidei justiționale a reuşit ce n-a reuşit nimeni în România în ultimele decenii. Printr-un „profesionism” debordant a ajuns să-și asculte șefii, adică telefoanele lor, să-i urmărească, apoi să-i bubuie cu dosare penale, a scormonit toți șefii din Prahova din cadrul SRI, DGA, Poliție, DIICOT, Poliție Locală ș.a.m.d., reușind să-i bage în anchete mai mult sau mai puțin adevărate pentru a-i schimba, apoi s-a dat la nume mari printer care Ponta, Ghiță, Udrea, Ștefan („Pinalti”) sau chiar Blair. Să nu mai spunem de clasatele dosare „Microsoft” sau „Lukoil”!

Astfel, acest delir se constituia într-un sistem permanent și de neclintit care îl făcea pe „Portocală” să vorbească de genul: „Lasă-mă, mânca-ţi-aş gura ta, că-s periculos rău de tot, mă jur că-s foarte periculos. Dar dacă, bă, dacă nu mă cunoşti, du-te-n…, nu te băga cu mine, mânca-ţi-aş gura ta, că mă ia capul! Asta nu suport!”.

Povestea ilustrului necunoscut procuror Mircea Negulescu cu potenţial exploziv a început discret, prin 2011, când a fost identificat ca o persoană suficient de „dusă cu capul”, după cum scria și Sorina Matei, să se pună la momentul respectiv cu mafia ploieşteană, epicentrul puterii PSD şi centrul imaculat al lui binomului Victor Ponta-Sebastian Ghiţă. Umblat în carieră pe la Parchetul Judecătoriei Ploieşti, secţia judiciară a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pe la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, procuror militar la Parchetul Militar Ploieşti de pe lângă Tribunalul Militar, pe la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, întors la secţia de îndrumare şi control a Parchetului ÎCCJ, apoi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ajuns la un moment dat şi procuror şef al Secţiei de Urmărire Penală, teribilistul Mircea Negulescu nu realizase în carieră nimic spectaculos, nicio speţă care să radă din temelii ceva, să probeze şi să condamne pe cineva important.

 

Totuși, a declanșat o întreagă strategie juridiciară pe mai multe planuri şi niveluri, ierarhizată, toată desfăşurarea având un singur jucător pe procurorul Mircea Negulescu. El centra, el dădea cu capul, doar de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti din subordinea Parchetului General. „Spatele” îl avea de la DNA şi SRI, dar cele două instituţii nu erau implicate la vedere. Ţinta: preluarea controlului Ploieştiului din mâna grupărilor de crimă organizată care deja îl sufocau. Primul plan a fost raderea interlopilor, structurii de crimă organizată, sursa de finanţare de la firul ierbii a oricărei structuri de guvernământ. Al doilea etaj, raderea baronilor corupţi iar al treilea nivel a fost ultimul, bomboana de pe colivă: Sebastian Ghiţă, creatura penală a SRI, şi toţi şefii de structuri de forţă şi judiciare locale pe care îi conducea.

Aşa se face că pe 15 Noiembrie 2012, începe marea desfăşurare, cu unic player Mircea Negulescu. Se strâng probe pentru constituirea unui dosar- mamut: interlopimea lui Ghiţă/Cosma/Ponta/PSD, dosarul mamă care a declanşat tot.

Mijloacele de probă ale acestui dosar penal arată proporţiile reale şi obiective ale operaţiunii declanşate în Prahova: 488 de autorizaţii de interceptare şi prelungiri, aprobate de judecători timp de un an jumătate. 4 mandate de siguranţă naţională, prelungite în total timp de un an şi o lună. 15 inculpaţi persoane fizice, 16 firme inculpate, 3 suspecţi, 32 de martori, 12 martori cu identitate protejată, 14 procese verbale de inspecţie fiscală, 4 percheziţii domiciliare care s-au desfăşurat 13 zile, un raport de la Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, rulaje, extrase de cont, comunicările Registrului Comerţului, cercetări extinse şi urmăriri penale extinse mai întâi pe 38 de firme, apoi pe alte 43, apoi pe 68, şi iar alte 15, pentru ca în final să se pună sechestre asiguratoare, iar pentru alte 132 de firme să se facă o disjungere pentru continuarea urmăririi penale. Prejudiciul era de 34 de milioane de euro şi, în principal, acuzaţiile erau de evaziune fiscală şi spălare de bani. Tot ca mijloc de probă sunt şi două rapoarte de constatare tehnico ştiinţifică emise de către Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti, adică SRI.

Și în acest dosar, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea speţelor instrumentate de Negulescu, inculpaţii iniţiali devin denunţători în alte speţe. O practică toxică, la marginea legii, şi nedeontologică. Așa s-a ajuns în situația în care speţa mamut a lui Negulescu, care a generat prin disjungere alte speţe periculoase pentru mafie, a ajuns în instanţă pe 7 Martie 2014 şi nu are nici până acum condamnări definitive.

Între timp, speţele declinate de procurorul Negulescu din dosarul mamut al interlopimii ajung la DNA. Una ajunge în Octombrie 2013, la DNA Central pe mâna lui Lucian Papici, şeful Secţiei I a DNA, coordonate direct de Laura Codruţa Kovesi. Ea viza etapa a 3-a, respectiv structurile de forţă şi judiciare locale controlate de Ghiţă. Papici se uită la disjungere o lună şi, la începutul lui Decembrie 2013 până pe 2 Ianuarie 2014, doar pentru o lună, de sărbătorile de iarnă, când activitatea infracţională nu este aşa intensă, obţine de la instanţă autorizaţii pentru interceptări şi înregistrări ambientale pentru 38 de posturi telefonice mobile şi fixe, pe 13 şefi de instituţii din Prahova. Vizate sunt Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti/ şefii lui Negulescu, DIICOT Ploieşti, IPJ Prahova, BCCO Ploieşti, DGA Ploieşti, SIPI Ploieşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Prahova. Practic, toţi şefii de instituţii importante din Ploieşti, poliţişti, procurori, magistraţi, funcţionari de rang înalt, prieteni pe care-i controla Ghiţă, şi care prin diferite metode ilegale au vrut să oprească primul dosar mamut, sunt interceptaţi. Din acest act se observă că în subteran, pentru Ploieşti, era de mult timp un adevărat război inter-instituţional pe viaţă, pe moarte şi pe infracţiuni în cascadă. DNA şi SRI, prin Negulescu, se luptau cu mafia instituţională care-i proteja pe Ghiţă/Cosma/ Ponta/PSD.

Celebrul Papici pune batista pe țambal, susține că n-a ieşit nimic din interceptările dispuse, că practic faptele nu există. Pe 1 aprilie 2014 clasează speţa disjunsă şi, la două săptămâni, o „scurge” în presă. Aşa, oficial, DNA Central a închis totul, mai mătrăşise speţe în acea perioadă şi scoate, temporar, steagul păcii. Însă, şefii de structuri de forţă judeţene vâzându-se toţi interceptaţi nu cred în vraja DNA şi promit răzbunare. Aşa a început măcelul. Toţi cei interceptaţi încep să vâneze procurorii DNA şi prietenii DNA pe plan local. Veriga slabă este identificată de ei ca fiind chiar procurorul Negulescu. Vorbea mult, prost, şi mereu, metodele îi erau neortodoxe, avea stilul să se bage în nenorociri, se împrietenise cu toţi inculpaţii din dosare, era o vulnerabilitate. Încep toţi să-l înregistreze, pe unde apucă. Prin parcări, pe la benzinării, în discuţiile cu suspecţii, martorii săi, peste tot pe unde îl prind. Nici nu era greu! Negulescu era inconştientul cel mai uşor de dovedit.

După ce DNA face cerere de arestare pe numele lui Ghiţă, care a picat în Parlament, Ghiţă începe să strângă înregistrările cu Negulescu de pe la toţi „frățiorii” cu care „periculosul” stătuse în ultimii ani la taclale sau la vinoase. După câteva luni, Ghiţă îşi pune toate tunurile pe Negulescu, difuzează câteva bucăţele, ca armă de şantaj, înainte să fugă şi, după ce-l aruncă întâi aer pe Florian Coldea de la SRI, pe care-l bănuie că de fapt e cel care a pus la cale totul în ceea ce-l priveşte, începe să difuzeze pe larg şi înregistrările cu Negulescu, care într-adevăr, arătau toxicitatea și megalomania procurorului. Deși susţinut de Codruţa Kovesi, Negulescu iese din magistratură prin ușa din dos, trezindu-se cu zeci de plângeri penale.

Ghiţă a prins boală pe procurorul Mircea Negulescu, pe care nu numai că-l luase „capul” de tot, la propriu, dar a cerut să se transfere la DNA. Prin adjunctul SRI, Adrian Ciocârlan şi şeful SRI Prahova, Sabin Iancu, ce deveniseră un fel de şefi de-ai lui, şi prin bunăvoinţa Laurei Codruţa Kovesi, în vara lui 2015, Negulescu s-a delegat, iar în Octombrie 2015, s-a transferat cu totul la DNA Ploieşti. Dacă ar fi contat instrumentările din instanţe sau profesionismul, probabil că Mircea Negulescu nu ar fi trecut testul DNA. Dar vedem că a contat doar războiul declarat şi calitatea lui de „ciomăgar”.

Însă de la venirea lui Mircea Negulescu în DNA Ploieşti, ceva s-a schimbat. Procurorul, o adevărată bombă cu ceas, a devenit tartorul structurii teritoriale, şi aproape că a infestat pe cei o mână de procurori ai DNA Ploieşti, care nici ei nu excelau, cu metodele lui neortodoxe, cu amatorismul său judiciar în materie de instrumentare, cu ilegalităţile lui, cu războaiele sale declarate. Aşa, DNA Ploieşti a început să derapeze grav. La nivelul magistraturii, în instanţe, derapajele zilnice, excesele şi amatorismul se observau de la o poştă.

„Periculosul” a venit cu toată otrava din dotare, singura pe care o stăpânea. Incuplaţii din alte speţe erau transformaţi pe bandă rulantă în denunţători, unii l-au denunţat mai întâi pe el, apoi picau la pace şi denunţau, aşa cum se vede, pe cine avea el nevoie. DNA Ploieşti s-a transformat într-o uzină de denunţuri, unele descoperite în instanţă a fi redactate aproape identic, „decizii criminale” vorba procurorului minune care dacă ar fi investigate la sânge probabil i-ar pune pe procurori fix în boxa inculpaţilor. Apoi a venit cu poveşti în loc de fapte săvârşite şi probate în clar, cu eseistică penală, cu căutarea de dovezi pe google şi, în plus, „n-a ratat” nicio denunţătoare sau inculpată, devenind peste noapte și mare seducător, deși șantaja femeile să se culce cu el.

Cu toate că problemele ar fi trebuit mai întâi să fie rezolvate într-o clinică spitalicească de specialitate şi apoi în justiţie, Negulescu, culmea, era susţinut de DNA şi de şefii din SRI fără studii de drept, devenind în foarte scurt timp un fel de Ghiţă al DNA ca şi mentalitate şi comportament: killer, amoral, ameninţător, războinic, violent, impulsiv, cinic, provocator, coleric, lacom, dur, iute, însetat, toxic, ipocrit, malefic, vulcanic, de nestâpânit şi nu cu toate ţiglele pe casă. Ce se întâmpla în DNA Ploieşti nu mai avea legătură cu actul obiectiv, independent şi imparţial al acuzării. La concurenţă cu originalul care poseda totuşi mai mulţi neuroni şi avea mai mult antrenament în killerit, în război a pierdut bineînţeles copia judiciară, vulnerabilitatea perfectă.

Astfel că încărcatura explozivă numită Negulescu s-a descărcat în DNA Ploieşti şi ras tot ce a prins. A reţinut, unul câte unul, pe şefii de structuri locale care în trecut, în dosarul mamut, îi stătuseră în cale şi pe care n-apucase să-i inculpeze. Deşi acele personaje erau suspectate că au săvârşit destule ilegalităţi, ele mai trebuiau şi probate. Iar aici, ca în orice speţă, intervine inteligenţa, ştiinţa de carte şi adevăratul profesionalism al procurorului. Ce era mai important- probatoriile puternice şi inteligenţa- nu era însă şi punctul forte al lui Negulescu. La DNA Ploieşti, în probatorii nu prea se mai pupa nimic cu nimic.

Ca să vadă strada/ţara că se lucrează asiduu, majoritatea instrumentărilor au fost făcute numai pe denunţuri cu turnători mai mereu pescuiţi din alte dosare, fără probatorii suplimentare necesare, fără descrierea faptelor, fără proba activităţilor infracţionale.

După aproape 5 ani de „celebritate”, Zdreanţa portocalie a realizat că “panarama” Ghiţă i-a dovedit pe “nebuni”. “jegoşii”, “papagalii”, “ordinarii”, “bolnavii”, “criminalii”, “nenorociţii”, infractorii le-au făcut curat, le-au probat şi exploatat vulnerabilităţile. Şi au putut să facă toate acestea pentru că ele au existat şi nimeni nu le-a îndrepărtat din start.

„Mânca-ţi-aş gura ta, sunt periculos rău de tot, nu te băga că mă ia capul/ Am arestat o jumătate de ţară/ Sunt o maşină de ucis destine, un animal de pradă care se bucură la vederea sângelui” şi “fac cu plăcere asta”. Vorbe aruncate de “profesionistul şi merituosul” procuror DNA, Mircea Negulescu, acum exclus din magistratură, în prezent inculpat și mare dansator pe la nunți, după cum se vede și din pozele de mai sus făcute la o nuntă, acum o săptămână, la Câmpina. Se pare că-i priește aerul din Câmpina, unde pe vremuri își băga victimele, fără prea multe probe, la „Beciul Domnesc”.

Load More Related Articles
Load More By Redactia
Load More In Justiție

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also

Primarul comunei Valea Călugărească a decedat azi-noapte

Primarul comunei Valea Călugărească, Vasilică Neacșu, a decedat în noaptea de duminică spr…